Thank you mr. Bush!

Is the Bush Bubble Officially Popped?Este titlu unui articol aparut in revista americana Rolling Stone,despre o posibila despartire de politica haotica a lui bush si a repubicanilor sai. Ca razboiul din irak a fost o farsa menita sa ii aduca pe americani mai aproape de petrol stim deja cu totii. Despre condamnarea la moarte prin spanzurare a lui saddam inca se discuta. Pe vremuri comandatii si inaltii oficiali erau impuscati de un pluton de executie din motivul ca nu erau considerati detinuti comuni. Spanzuratoare este o forma denigranta de a executa o condamnare la moarte. Nu ii i-au apararea lui Saddam, dar nici americanii nu sunt usa de biserica. Ei care isi trimit copiii din familii fara posibilitati la moarte in Irak pe cand acei tinerii din familiile avute isi vad bine merci de treba lor si nici nu ii intereseaza. Sper sa se termine o data si cu paranoia asta deja alimentata artificial cu amenintarea terorista, si arabii sa se potoleasca ca daca ar fi juste atacurile lor sinucigase si ar fi rasplate conform credintei lor, cred ca ar incepe si preotii lor sa se arunce in aer. Dupa parerea mea fundamentalistii sunt niste oamenii creduli si indoctrinatii care devin niste unelte pentru atingerea unor scopuri discutabile. Sunt aproape convins ca foarte putini stiu cum i-a chemat pe cei care au doborat WTC din New York.
In concluzie cred ca am duce o viata mult mai linistita fara bush, dar si arabii sa se potoleasca.

Circula din nou!

Tramvaiul si m-am plimbat vreo 2 statii pana in traian si mi s-a parut fascinant. Cei drept am ajuns cam devreme in statie si puteam la fel de bine sa merg pe jos, poate chiar ajungeam mai repede, dar eu am tinut neaparat sa iau tramvaiul. Am fost destul de nelinistit, m-am tot uitat, am intors capul si nimic. Deodata aud soneria pe care nu am mai auzit-o de aproape un an, am vazut si lumina, apas pe buton si se deschide si urc, chiar circula din nou tramvaiul. Ma asez pe scaun la geam si copacii o iau din loc si suna soneria, acum trecem podul si ajungem langa parc, se vad lumini printre copaci si oameni care ne vad pe noi si se opresc si tramvaiul merge mai departe. Se deschid din nou usile, urca niste oameni dar eu nu prea le dau atentie, poate au asteptat si cam tot un an dupa tramvai, si suna soneria si trecem pe langa biserica si suna soneria si se deschid usile si eu cobor,... si tramvaiul merge mai departe pentru ca circula din nou.

Prima zapada

Prima zapada care a inceput cu primul fulg, in prima adiere de vant care a determinat primele grade cu minus in fata m-a bucurat nespus. A nins toata seara cu fulgi marunti, s-a depus pe asfalt si pe masina, pe gard si pe copaci, in par si pe fular si dupa gat si in nas si in gura si m-a bucurat nespus.
In fiecare an m-a las surprins de minunatiile iernii desi eu prefer vara, de fapt imi place cand e foarte clad si cand e foarte frig. Urmaresc in fiecare an cum scade temperatura si abia astept ziua cand ingheata bega din nou si este liniste si alb si ma bucura nespus, chiar daca imi ingheata dintii in gura.